BAZA LEGALA

          –  Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

        – Hotărârea Guvernului nr. 64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, cu modificările și completările ulterioare;

 –  Legea nr.287/2009 privind  Codul Civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

         COMPETENȚA TERITORIALĂ

                Întocmirea actului de naştere se face de personalul cu atribuţii de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul ori, după caz, de către şeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră.

          Termenul pentru declararea şi înregistrarea naşterii copilului este de: 

                – 30 de zile de la data naşterii, pentru copilul născut viu şi aflat in viaţă;

               –  3 zile de la data naşterii, pentru copilul născut mort;

               – 24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat înăuntrul termenului de 30 de zile; 

              – 30 de zile pentru copilul găsit sau părăsit de mamă în maternitate/unităţi sanitare.     

          Documente necesare înregistrării naşterii: 

  • certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să

poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului; 

  • actul de identitate al mamei şi al declarantului, dacă nasterea nu este declarată de

 mamă; 

              – certificatul de casătorie al părinţilor copilului, în original şi fotocopie, iar dacă aceştia poartă nume de familie diferit, declaraţia scrisă cu privire la numele pe care îl va dobândi copilul, semnată de ambii parinţi în faţa ofiterului de stare civilă sau a notarului public; 

             – declaraţia de recunoaştere a copilului născut în afara căsătoriei, dată de către tată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei. Tatăl minor îl poate recunoaşte singur pe copilul său dacă face dovada discernământului la momentul recunoaşterii, prin efectuarea expertizei psihiatrice.

           

            În situaţia în care unul dintre părinţi sau ambii sunt cetăţeni străini sau apatrizi, sunt necesare documentele menţionate, precum şi următoarele:

             – paşaportul părintelui cetăţean străin sau apatrid/părinţilor cetăţeni străini sau apatrizi,

respectiv actul de identitate pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene ori Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene sau, după caz, documentul de identitate eliberat de Inspectoratul General pentru Imigrări, în original şi în fotocopie;

             – în cazul cetăţenilor străini sau apatrizilor ale căror acte de identitate/călătorie nu conţin date înscrise prin utilizarea alfabetului latin se solicită traducerea legalizată a filei care conţine datele de identificare ale persoanei; dacă din documentele străine prezentate nu rezultă în mod distinct care este numele de familie şi prenumele se solicită declaraţia notarială a titularului în acest sens; 

             – certificatul de casătorie al părinţilor copilului, înregistrat în registrele de stare civilă române, dacă unul dintre părinţi este cetăţean român;

            – dacă ambii părinţi sunt cetăţeni străini se prezintă certificatul de căsătorie, în original, precum şi traducerea legalizată a acestuia, apostilate/supralegalizate.

              În situaţia în care ambii părinţi au vârsta sub 14 ani sunt necesare următoarele documente: 

– certificatul medical constatator al naşterii;

– certificatul de naştere al mamei;

– actul de identitate al reprezentantului legal al acesteia sau al declarantului, dacă

declararea naşterii nu este făcută de reprezentantul legal al mamei copilului.

             În situaţia în care mama copilului are vârsta sub 14 ani, iar tatăl nu recunoaşte copilul sunt necesare următoarele documente: 

– certificatul medical constatator al naşterii;

– certificatul de naştere al mamei;

– actul de identitate al reprezentantului legal al mamei sau al declarantului, dacă

declararea naşterii nu este făcută de reprezentantul legal al mamei.

             Întocmirea actului de naştere al copilului, în lipsa actului de identitate al mamei se face pe baza celorlalte documente menţionate, a documentului întocmit de reprezentantul poliţiei cu ocazia verificărilor efectuate la solicitarea unităţii sanitare în care a avut loc naşterea, cu privire la datele de identificare a mamei, şi a verificărilor în registrele de stare civilă sau în Registrul naţional de evidenţă a persoanelor.

             Întocmirea actului de naştere al copilului, în cazul în care naşterea mamei nu este înregistrată, se face pe baza următoarele documente: 

– declaraţia scrisă a persoanelor prevăzute de lege;

– proces-verbal privind identitatea declarată de mamă, semnat de reprezentantul direcţiei

generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, de reprezentantul poliţiei şi de cel al unităţii sanitare;

              – certificatului medical constatator al naşterii;

              – actului de identitate al declarantului;

             –  declaraţia dată de către tată  cu privire la recunoaştere a copilului, după caz, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei.

             În acest caz, actul de naștere al copilului se întocmește  cu numele de familie şi prenumele stabilite prin dispoziţia primarul unităţii administrativ-teritoriale unde se înregistrează naşterea.

                          ÎNREGISTRAREA TARDIVĂ A NAȘTERII

COMPETENȚA TERITORIALĂ

            Întocmirea actului de naştere, după împlinirea termenului de 30 de zile, se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unităţii administrativ teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, cu avizul conform al Serviciului Public Comunitar Judeţean de Evidenţă a Persoanelor sau, după caz, al Direcţiei Generale de Evidenţă a Persoanelor a Municipiului Bucureşti.

           Cererea privind înregistrarea naşterii după împlinirea termenului de 30 de zile se depune fie la S.P.C.L.E.P./ primăria competentă să înregistreze naşterea, fie la S.P.C.L.E.P./primăria în raza căreia are domiciliul unul dintre părinţi/persoana majoră neînregistrată, respectiv sediul instituţia interesată.

            Înregistrarea naşterii se realizează în termen de 90 de zile de la data solicitării.

           Pentru înregistrarea tardivă a nașterii copiilor cu vârsta de până la 14 ani, sunt necesare documentele sus-menționate, după caz, precum și următoarele:

            – raportul de expertiză medico-legală, în situația în care nu există sau nu se identifică certificatul medical constatator al nașterii;

            – certificatul medical constatator al nașterii / expertiza medico-legală;

        

            – raportul de anchetă socială, delegația, în cazul în care înregistrarea nașterii este solicitată de reprezentantul SPAS sau DGASPC.

 

          Pentru înregistrarea tardivă a nașterii copiilor cu vârsta între 14 și 18 ani, sunt necesare documentele sus-menționate, după caz, precum și următoarele:

           – declarația persoanei a cărei naștere nu a fost înregistrată, precum și declarațiile

părinților/reprezentanților legali, date în fața ofițerului de stare civilă;

           – fotografii mărimea ¾ cm.

 

          Pentru înregistrarea tardivă a nașterii persoanei majore, cererea scrisă a declarantului este însoțită de următoarele documente:

           – certificatul medical constatator al nașterii;

          – declarația persoanei a cărei naștere nu a fost înregistrată, precum și declarațiile a 2 membri ai familiei/cunoștințe, date în fața ofițerului de stare civilă;

           – fotografii mărimea ¾ cm.

          Pentru situaţia în care naşterea unui cetăţean român s-a produs în străinătate şi nu a fost înregistrată la autoritățile locale/misiunea diplomatic ori oficiul consular al României, sau a fost înregistrată cu date nereale privind identitatea părinţilor, întocmirea actului de naştere se face în ţară, în baza următoarelor documente:

           – certificatul medical constatator al nașterii emis de autoritățile străine / certificatul de naștere emis de autoritățile străine, traduse și legalizate, apostilate/supralegalizate, după caz

rezultatul verificărilor efectuate prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe-Departamentul Consular;

          – documente și declarații ale persoanelor care pot da relații, date în fața ofițerului de stare civilă sau notarului public;

           În acest din urmă caz, întocmirea actului de naștere se face de către SPCLEP/Primăria în raza căreia are domiciliul unul din părinți/persoana majoră.

 

          În toate cazurile în care o persoană de sex feminin solicită înregistrarea nașterii sale, aceasta dă o declarație în fața ofițerului de stare civilă, din care să rezulte dacă are sau nu un copil a cărui naștere a fost înregistrată în conformitate cu prevederile art. 14¹  alin. 4 din Legea nr.119/1996.

 

 

          În cazul persoanei decedate a cărei naștere nu a fost înregistrată în termenul legal de 30 zile, actul de deces se întocmește în baza următoarelor documente:

           – certificatului medical constatator al decesului și a celui de naștere;

           – verificărilor efectuate de poliție;

           – a declarației persoanei care solicită înregistrarea, care să cuprindă datele de identificare.    

          Ulterior întocmirii actului de deces, declarantul decesului este informat cu privire la necesitatea solicitării înregistrării nașterii.

          În lipsa certificatului medical constatator al nașterii, pe marginea actului de deces se face mențiunea: cadavru cu identitate necunoscută, datele de identificare urmând a se înscrie pe marginea actului de deces, ulterior înregistrării tardive a nașterii.