Baza legislativă a schimbării de numelui de familie şi a prenumelui pe cale administrativă este Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea si schimbarea pe cale administrativa a numelor persoanelor fizice, aprobată prin Legea 323/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Persoanele îndreptăţite sa ceară schimbarea numelui sunt:

– cetăţenii români cu domiciliul în ţară sau în străinătate [conform prevederilor art.4 alin.(1) al Ordonanţei]

– orice persoană fără cetăţenie (apatrid) domiciliată în România, care au capacitate de exerciţiu deplină. Persoanele care nu au o asemenea capacitate, ori au capacitate de exerciţiu restrânsă pot cere schimbarea numelui prin reprezentantul legal sau, respectiv, prin asistarea lor de către ocrotitorul legal.

Persoana care solicita schimbarea numelui pe cale administrativa va depune o cerere:

– în nume propriu,

– împuternicit cu procură specială,

– împuternicire avocaţiala,

la :

• serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăria, în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul petentul, cetăţean român sau apatrid cu domiciliul în România;

• serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăria ultimului loc de domiciliu avut în ţară, pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate;

• primăria sectorului 1 al mun. Bucureşti, pentru cetăţenii români care nu au avut stabilit niciodată domiciliul în România.

Click aici pentru a descărca cererea de schimbare a numelui pe cale administrativă 

Competenţa de soluţionare  a cererilor revine preşedintelui consiliului judeţean, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, care se pronunţă prin emiterea dispoziţiei de admitere sau de respingere a cererii de schimbare a numelui, în termen de 60 de zile de la primirea cererii însoţită de toate documentele necesare acestei proceduri, după ce în prealabil, acestea au fost analizate de către Serviciul Public Judeţean de Evidenţă a Persoanelor, respectiv D.G.E.P.M. Bucureşti – D.S.C.

Sunt necesare motive temeinice care să îndreptăţească solicitantul să ceară schimbarea numelui sau a prenumelui pe cale administrativă.

Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

a) când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;

b) când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume (posedă diferite acte personale, de studii,de serviciu, militare etc. care nu concordă cu numele prevăzut în actele de stare civilă);

c) când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementarilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte; ( diplome de studii, livret militar, carte de muncă, etc).

d) când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regulă reunite, şi doreşte schimbarea acestuia;

e) când persoana în cauză poartă un nume de familie de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc;

f) când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume romanesc, pe cale administrativă, şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere;

g) când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor;

h) când persoana în cauză solicită sa poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopţiei, a menţinerii numelui la căsătorie, a stabilirii filiaţiei ori a unor schimbări de nume aprobate anterior pe cale administrativă;

i) când soţii au convenit cu ocazia încheierii căsătoriei să poarte numele de familie reunite şi ambii solicită schimbarea acestuia pe cale administrativă, optând pentru numele de familie dobândit la naştere de către unul dintre ei ori să revină fiecare la numele avut anterior căsătoriei;

j) când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării naşterii, însă, întrucât nu a sesizat instanţa pentru încuviinţarea purtării numelui de familie al acestuia în timpul vieţii, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;

k) când prenumele purtat este specific sexului opus;

l) când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medico-legal din care să rezulte sexul acesteia;

m) alte asemenea cazuri temeinic justificate.

Sunt de asemenea considerate justificate şi cererile de schimbare a numelui în  următoarele cazuri:

a) când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt prenume;

b) când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;

c) când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere;

d) când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere;

e) când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredinţaţi spre creştere şi educare, cu consimţământul fostului soţ, dat în forma autentică;

f) când părinţii au divorţat, iar copiii încredinţaţi spre creştere şi educare unuia dintre părinţi, care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei, solicită sa poarte numele de familie al acestuia;

g) când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopţie;

h) când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei.

Cererea de schimbare a numelui trebuie sa fie motivata şi să fie însoţită de următoarele documente:

• copii de pe certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui;
• un exemplar al MONITORULUI OFICIAL AL ROMANIEI, Partea a III-a, în care a fost publicat, pe cheltuiala solicitantului, extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia sa nu fi trecut mai mult de un an;
• consimţământul, dat în forma autentică, al celuilalt soţ, în cazul schimbării numelui de familie purtat în timpul căsătoriei;
• copia de pe decizia de aprobare a autorităţii tutelare, în cazurile prevăzute de art.7 din O.G. nr.41/2003;
• cazierul judiciar şi cazierul fiscal ale solicitantului;
• orice alte acte pe care solicitantul le considera necesare.

 În cazul copiilor minori, cererea de schimbare a numelui se face, după caz:

– de părinţi

– cu încuviinţarea instanţei de tutelă;

– de către tutore.

Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui, va hotărî instanţa de tutelă.

Când cererea este făcută de unul dintre părinţi, este necesar acordul celuilalt părinte, dat în formă autentică.

În cazul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, cererea va fi semnată şi de acesta.

Legea nu cere acordul celuilalt părinte în cazul în care el este pus sub interdicţie, ori este declarat prin hotărâre judecătorească dispărut sau decăzut din drepturile părinteşti.

Pentru persoana pusă sub interdicţie, cererea de schimbare a numelui se face de către tutore, cu încuviinţarea instanţei de tutelă.

 

Cererea de schimbare a numelui minorului se face de către serviciul public specializat pentru protecţia copilului din subordinea consiliului judeţean, ori, după caz, a consiliului local municipal, orăşenesc, comunal sau al sectorului municipiului Bucureşti, în următoarele cazuri:

– când părinţii copilului sunt decedaţi, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, declaraţi prin hotărâre judecătorească morţi, dispăruţi sau decăzuţi din drepturile părinteşti şi nu a fost instituită tutela;

– când copilul a fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă;

– când instanţa judecătorească nu a hotărât încredinţarea copilului unei familii sau unei persoane, în condiţiile legii.

Schimbarea prenumelui minorului se poate cere oricând.

Schimbarea numelui de familie al minorului se poate face odată cu schimbarea numelui de familie al părinţilor sau separat, dar tot pentru motive temeinice.

După înştiinţarea persoanei care a solicitat schimbarea numelui şi/sau prenumelui, acesteia i se va cere să prezinte:

– certificatele de naştere, de căsătorie, precum şi cele de naştere ale copiilor minori, în original;

– dovada achitării taxei de schimbare a numelui;

– cererea prin care solicită certificatele de stare civilă, potrivit schimbării de nume obţinute prin dispoziţie.